Munca nu e mereu o virtute

Exista multe persoane care muncesc ore indelungate cel putin 5 zile pe saptamana. Se intorc acasa, se uita la televizor, dorm si a doua zi se intorc la lucru. Vor afectiune, dar sunt prea obositi, franti, prea sub zodia trupului pentru a o putea oferi la randul lor. Aceasta nu este o viata bine traita. Iar daca munca este si una diferita fata de dorintele individului atunci greutatea se tripleaza, iar umerii cedeaza. Oare chiar este o virtute sa te silesti a munci la o lucrare care nu te reprezinta? La o lucrare care nu te ajuta cu nimic? Sau este mai degraba expresia neputintei? O expresia a cedarii? Se spune ca munca te va elibera. Insa, eu nu cred ca este neaparat asa. Decat in cazul in care este vorba de o lucrare care este in conformitate cu dorintele tale, una la care te poti dedica total. Daca moartea te cauta in momentul in care tu esti absorbit de munca, una adevarat care te cuprinde total, atunci ea va fi una linistita, ca un somn dupa o zi obositoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *