Există o continuă vibraţie a sufletului uman. Adeseori imperceptibilă, ea traduce precis coloratura emoţională ”filtrată” de activitatea energetică a centrilor subtili de forţă. Unele dintre aceste emoţii au mai mult de-a face cu determinismul specific primilor 3 centrii energetici, care, dacă exprimă un dinamism perturbator, generează gama emoţiilor inferioare cum ar fi supărarea, furia, mânia, etc. Altele sunt arondate spectrului de manifestare a centrilor superiori: afectivitatea, bunăvoinţa, încrederea, compasiunea, optimismul, entuziasmul, etc. Ceea ce este important de subliniat este că cele două categorii de trăiri emoţionale nu pot fi traite simultan ci numai în mod secvenţial. Şi, de aici, putem începe să acţionăm:
1. Evităm pe cât posibil (cel puţin atât timp cât nu avem suficient control emoţional) conjuncturile nefavorabile.
2. Dacă am ajuns să trăim stări caracterizate de emoţii negative, urmărim să facem în aşa fel încât ele să nu mai persiste. Cu cât le vom lăsa mai mult să se exprime în interiorul fiinţei ele vor determina mai multe şi mai grave fenomene perturbatoare. Înţelegând aceasta vom urmări să tăiem sursa gândirii noastre emoţionale, cu alte cuvinte, trebuie să ne ”desprindem” mental, să ne detaşăm (cel puţin o perioadă) de timp de problematica emoţională respectivă